Amintiri de septembrie - dor de culori

 

Srebarna (Bulgaria), din perspectiva turistului

Statutul de arie protejata reprezinta un fel de eticheta care atesta cat de grozav este locul respectiv [1]. (E ca si cum am vorbi despre stele Michelin pentru restaurante, Bio pentru universul alimenar sau starndarde ISO pentru calitatea muncii.) Deci, cu cat statutul de protectie este mai faimos, cu atat iti da mai tare inima branci sa te duci, crezand ca vei vedea ceva extraordinar. Daca protectia este de traditie, adica de mult timp, cu atat mai bine! 

Pe baza acestor considerente, am hotarat sa mergem la Srebarna, localitate din Bulgaria. Srebarna este si un lac din lunca Dunarii (malul drept), situat la mai putin de 20 km vest de Silistra. Se pare ca lacul nu mai are schimburi de apa cu fluviul din cauza contructiei unui dig acum aproximativ 60 ani si din cauza numeroaselor amenajari care regularizeaza scurgerea Dunarii [2]. Aria protejata, ce include si o zona tampon cu rol de a limita impactul antropic negativ, se extinde pe mai mult de 1300 ha; adica se pare ca lucrurile au fost suficient de bine gandite pentru a asigura eficienta protectiei. Sunt protejate peste 100 de specii de pasari. (Se zice ca aici cuibaresc, iar in Iezerul Calarasi se hranesc!) Emblema ariei protejate este pelicanul cret (Pelecanus crispus), specie vulnerabila, cu o arie mica de raspandire in Europa si Asia [3]. Srebarna este arie protejata la nivel national din 1942, Patrimoniu Mondial (UNESCO) din 1974, zona umeda Ramsar din 1975, Rezervatie a Biosferei din 1977 si, de cativa ani, include doua arii de protectie speciala avifaunistica Natura 2000 [2, 4].  (Are acelasi statut ca si Delta Dunarii.) Ce ne-am putea dori mai mult de la o arie protejata?!

Intr-o duminica dimineata am pornit la drum: Bucuresti – Calarasi – traversarea Dunarii cu bacul spre Ostrov – trecerea frontierei in Bulgaria – apoi dreapta spre Srebarna. Lacul se vedea de pe drum si existau panouri care sa ateste ca am ajuns la destinatie. Dar nu exista niciun indicator spre intrarea in aria protejata; noroc ca erau cateva masini intr-o parcare si ne-am gandit ca poate si ceilalti au venit cu acelasi scop ca si noi. Intr-adevar, acolo era; intrarea este libera (nici taxa, nici bariera, nici tarif de parcare). Era aproape ora pranzului, adica, in niciun caz, ora indicata pentru a observa pasari; dar, in cazul unei excursii de o zi, nu era confortabil sa procedam altfel. Ce am gasit la Srebarna?

• Un observator pentru pasari din lemn, neacoperit, fara niciun fel de dotare; noroc ca aveam cu noi un binoclu (dar nu teribil de performant); credem ca am zarit undeva in mijlocul lacului colonia de pelicani care, dupa masa de dimineata, se relaxau la soare pe un ponton. Observatorul este o idee buna, dar unul nu este suficient; in plus, macar un afis explicativ ar fi putut fi pus in dreptul lui, ca sa inteleaga tot omul ce vede.
• Un drum neasfaltat pe partea vestica a lacului; din loc in loc sunt iesiri de pe drum spre chiosculete cu masute pentru picnic; in buna parte, chioscurile sunt bine amplasate, cu vedere spre lac; toate bune si frumoase, doar ca este murdar; cosurile de gunoi nu erau golite, iar turistii, needucati, aruncasera deseuri si in jurul acestora. Cine suporta praful drumului poate merge cu bicicleta.
• Din loc in loc se vedea cate un gardulet din lemn si o bancuta, ce erau probabil, la un moment dat, puncte de belvedere. Intre timp vegetatia arborescenta invadase spatiul dintre acestea si lac si nu se mai putea zari nimic.
• In afara de colonia de pelicani, am vazut o egreta mica, doua lebede cu trei pui, inca doua pasari de balta (dar mult prea departe ca sa le identificam), o vulpe si un grangur. E adevarat ca la pranz pasarile sunt putin active. Sau poate ca, daca reuseam sa ne apropiem de lac, puteam vedea broscute, libelule si pasari mici.
• Nicio barcuta sau vreun ponton spre lac. Sau poate ca existau pe undeva, dar nu erau indicate.
• In localitate functioneaza un muzeu al pelicanului cret [5, 6]; era indicat, insa noi nu am mers.

Dupa cateva ore am plecat de la Srebarna spre casa, pe acelasi drum, cu urmatoarele ganduri. Poate ca aria protejata este, intr-adevar, extraordinara ca si diversitate biologica. Insa perceptia noastra a fost de loc lasat in paragina – hatis de vegetatie, fara amenajari turistice adecvate si murdar. Nu sustin invazia turistilor in ariile protejate. Ca turist, prefer sa privesc din departare, sa am un ghid care sa imi spuna pe unde sa calc, sa platesc o taxa de intrare sau chiar sa mi se interzica accesul; ma deprima sa constat nepasarea sau lipsa de interes. Ca sa extrapolez, multe arii protejate se confrunta cu aceasta problema. Ne asteptam totusi ca la Srebarna sa gasim altceva, fiindca are un statut de protectie faimos, de peste 30 ani.

Am ajuns la Srebarna.

Observatorul ornitologic (cam subred).

Punctele albe din dreapta sunt pelicanii...

Inconfundabilii pelicani in zbor.

Lacul Srebarna, vedere spre sud.

Lacul Srebarna, vedere spre nord. Lacul se colmateaza din cauza lipsei aportului de apa. Plaurii sunt adapost pentru vulpi si sacali, pradatori pentru puii pasarilor de balta [2].

Familia de lebede.

Cateva panouri explicative.

Amenajare -trepte spre lac.

La coborare - hatisul lacustru.

Chioscurile de picnic si belvedere.

Cu bacul pe Dunare.

Macesul (Rosa canina) ne aminteste ca ne-am intors pe uscat.

Bibliografie:

[1] Florent L., Ioana-Toroimac G., 2012, Tourist atractivness of Ramsar wetlands. Case study: Lakes of Champagne Humide (France) and Comana Natural Park, http://www.limnology.ro/water2012/Proceedings/081.pdf, consultat pe 8 august 2013.

[2] UNESCO, 2008, Srebarna Nature Reserve, http://whc.unesco.org/en/list/219, consultat pe 8 august 2013.

[3] IUCN Red List, 2013, Pelecanus crispus, http://www.iucnredlist.org/details/106003811/0,  consultat pe 8 august 2013.

[4] Wetlands International, 2013, The Ramsar sites database, http://ramsar.wetlands.org/Database/SearchforRamsarsites/tabid/765/Default.aspx, consultat pe 8 august 2013.
[5] Pelican Lake Guesthouse Srebarna, 2013, Environmental project centre, http://www.srebarnabirding.com/Index.htm, consultat pe 8 august 2013.
[6] Pelican Lake Guesthouse Srebarna, 2012, Environmental project centre, http://srebarnabirding.blogspot.ro/, consultat pe 8 august 2013.

Manifest pentru ”capatul lumii”

Ati fost vreodata intr-un loc pe care sa il asociati cu ”capatul lumii”?

Cam asa ne-am simtit noi la Credinta (comuna Chirnogeni, judetul Constanta).

Satul e mititel (350 de locuitori conform [1]), drumurile neasfaltate, carutele cu magarusi, gardurile putin inalte din blocuri de calcar, gastele si ratele in libertate, pupezele si prigoriile in zbor... Iar mobilele nu aveau semnal!

Domnule primar, nu ne-o luati in nume de rau; noua, veniti din pulberile si zgomotele urbane, ne-a placut la dumneavoastra!

In extravilanul satului, stepa, cu ierburi joase si intinsa cat vezi cu ochii, este la ea acasa; in mijlocul ei, eram doar noi, soarele, vantul, popandaii, pu-pu-pup, un codalb probabil infometat si versantii din calcar biogen. Acest ansamblu formeaza Locul fosilifer Credinta, ce se intinde pe 9,64 ha [2].  Sunt protejate calcarele cu fosile din Marea Sarmatica, formate probabil in Bessarabian (mijlocul Sarmatianului, adica acum aproximativ 11 milioane de ani) [3]. In urma cercetarilor (superficiale, intr-adevar), nu am gasit ceva concret despre fosilele de la Credinta; nu le putem lauda decat prin densitatea lor – mici, multe si strans lipite unele de altele (vedeti fotografiile). Locul fosilifer este si parte componenta a Sitului de Importanta Comunitara SCI Dumbraveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa in Reteaua europeana Natura 2000 [4].

Domnilor administratori ai ariei protejate, incercati sa o extindeti in suprafata – apar calcare cu fosile si in alte puncte; nu merita sa le pierdem prin exploatare (de orice fel)!     

Ca toate celealte locuri fosilifere pe care le-am vizitat recent in Dobrogea (Topalu si Aliman), nici acesta nu este marcat in teren. Il gasiti la iesirea spre vest din satul Credinta, pe malul stang al Lacului Plopeni, acolo unde vedeti calcare la partea superioara a versantilor. Sunt urme de masina in zona (probabil de la pescarii care mai vin aici), dar nu putem vorbi despre un drum.

Daca ajungeti acolo, incercati sa lasati cat mai putine urme. Locului fosilifer Credinta si imprejurimile sale este si trebuie sa ramana o insula de stepa in peisajul agricol dobrogean. 

Vedere spre Lacul Plopeni (in starea lui din iulie 2013).

Calcarele de la Locul fosilifer Credinta.

Calcarele de la Locul fosilifer Credinta.

Locul fosilifer Credinta.

Fosile.

Fosile.

Candva, aici au fost scoici.

Fosile.

Fosile.

 

Prin stepa.

Prin stepa.

Prin stepa.

 

Un mac sub soarele dobrogean,

Bibliografie:

[1] Primaria Chirnogeni, 2011, Populatie, http://www.primaria-chirnogeni.ro/populatie.html, consultat pe 6 august 2013.

[2] Apm Constanta, 2012, Arii naturale protejate de interes national, http://apmct.anpm.ro/pages/categorie/81, consultat pe 6 august 2013.

[3] Geo-spatial, 2011, Harta geologica a Romaniei scara 1 : 200 000, http://earth.unibuc.ro/download/harta-geologica-a-romaniei-scara-1-200-000, consultat pe 6 august 2013.

[4] Ministerul Mediului si Schimbarilor Cimatice, 2011, Formular standard Natura 2000. Numele sitului: Dumbraveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, http://natura2000.mmediu.ro/upl//formulare/ROSCI0071%20-%20F.pdf, consultat pe 6 august 2013.