Geodescoperiri: Coasta de Opal

Locuind la Lille (Franta) o perioada de timp, aveam o fantezie legata de Coasta de Opal. Imi imaginam ca voi ajunge sa locuiesc intr-un apartament/casa cu vedere spre mare, ca imi voi petrece zilele insorite plimbandu-ma printre dune, iar zilele noroase ascultand vantul si redactand.

Pozitia Coastei de Opal (punct rosu)
in Franta.

Coasta de Opal este o fasie de litoral din nordul Frantei cu iesire la Mare Nordului si la Canalul Manecii. Numele de « opal » a fost propus de pictorul, scriitorul si botanistul Edouard Lévêque la inceputul secolului al 20-lea, in relatie cu luminozitatea sa particulara si schimbatoare [1]: "Exista ceva in natura care sa aiba acesta diversitate de culori schimbatoare? Da, opalul, aceasta piatra pretioasa in tonuri laptoase, cu nuante de verde si rosu". Cum arata in realitate Coasta de Opal? Functioneaza sub actiunea mareelor mari (regim macrotidal), valurilor si vantului (cu precadere la furtuni) si curentilor de tarm. Are forme de relief rezultate din acumulare si forme de relief asociate eroziunii.

Plaja este o componenta a tarmului, formata prin acumularea sedimentelor neconsolidate, si se intinde intre limita superioara atinsa de furtuni si limita inferioara a retragerii apei. Pe plaja apar micro-forme de relief negative in care apa poate ramane si dupa reflux. La limita superioara a plajei, micro-acumularile duc la formarea unor dune embionare. In spatele acestora se intinde cordonul dunar, adica acumulari de sedimente, de origine predominant eoliana. Pe Coasta de Opal, acesta este constituit din "dune albe", "dune gri", "dune cu desisuri" si "dune impadurite", subunitati ale cordonului dunar dispuse unele in spatele celorlalte pornind din apropierea tarmului. "Dunele albe" reprezinta prima subunitate, ce a primit denumirea in legatura cu nisipul de culoare deschisa. Sunt, in ansamblu, mobile si isi pot modifica forma in relatie cu vantul. Spre exemplu, sunt fragmentate de culoare de deflatie (spulberarea sedimentelor de catre vant), orientate pe directia dominanta a vantului; pe Coasta de Opal, ele sunt aproximativ perpendiculare pe plaja. Vegetatia poate contribui la fixarea acestora; "dunele albe" sunt partial colonizate de o specie de graminee (Ammophila arenaria), adaptata acestui mediu datorita radacinilor adanci. Subunitatea "dunelor albe", cea mai inalta de altfel, le protejeaza pe celelalte contra vantului. De aceea celelalte sunt ocupate de alte specii vegetale; o specie caracteristica dunelor din spate este catina (Hippophae rhamnoides). In arealul localitatii Wissant, Coasta de Opal se retrage. Aceasta retragere caracterizeaza cu precadere cea de-a doua jumatate a secolului al 20-lea; dupa 1949, frontul dunelor s-a retras cu 250 m [2]. Aceasta retragere este vizibila; spre exemplu bunkerele din al Doilea Razboi Mondial sunt astazi la vedere, pe plaja si in apa la flux. Retragerea frontului dunar este corelata cu eroziunea tarmului submers. Daca la inceputul secolului al 20-lea, localitatea Wissant avea probleme din cauza depunerilor consiste de nisip, in a doua parte a secolului se confrunta cu o penurie de nisip; aceasta se datoreaza exploatarilor din anii 1970 si 1980 si distrugerii dunelor prin urbanizare [3].

Acolo unde podisul de creta si gresie avanseaza pana in apropierea marii iau nastere faleze, adica maluri inalte si abrupte, modelate prin eroziunea marii, a vantului si a scurgerii formate pe panta. Faleza Coastei de Opal este activa in prezent. Promontoriile acesteia sunt cunoscute sub numele de capuri. Capurile Coastei de Opal sunt: Blanc Nez (132 m altitudine) si Gris Nez (50 m altitudine) [4], denumiri date in functie de rocile constituente (creta – albicioasa in cazul primului, gresie – gri in cazul celui de-al doilea). Capul Gris Nez este cel mai apropiat punct continental de Anglia; in zilele senine se poate vedea coasta engleza. Coasta de Opal este sectionata de estuare. Estuarul este o gura de varsare cu aspectul unei palnii, ce se formeaza la varsarea unui fluviu intr-o mare sau intr-un ocean cu maree mari. Specificitatea estuarelor de pe Coasta de Opal consta in faptul ca ele sunt partial inchise de un cordon nisipos depus de curentii de tarm, ce au directie sud-vest – nord-est (aproximativ) in Canalul Manecii; este cazul fluviilor Canche si Authie.

In spatele dunelor si pe marginea estuarelor se formeaza mlastini ce functioneaza cu apa sarata sau dulce in functie de pozitia lor. Acest spatiu variat formeaza o diversitate de tipuri de habitat de zona umeda, Coasta de Opal fiind cunoscuta ca loc de trecere in coridorul pasarilor migratoare. Pentru protectia si conservarea aceastei diversitati, Coasta de Opal face parte din programul Gestiunea Integrata a Zonelor Costiere [5]; de asemenea, au fost infiintate Parcul Natural Regional des Caps et Marais d’Opale [6], mai multe rezervatii naturale nationale (exemple: Dune Marchand, Platier d’Oye si Baie de Canche [7]), situri Natura 2000 [8].

Aventurile mele pe Coasta de Opal s-au incheiat, la fel si fantezia. Au ramas souvenir-urile de mai jos. Si ca sa ii parafrazez pe francezi, vivent les prochaines aventures!

Coasta de Opal - loc favorabil pentru kitesurf. Se observa dunele de la Wissant in dreapta si Capul Blanc-Nez in departare.

Windsurfing pe Coasta de Opal. Traiasca vantul!

Capul Blanc Nez.

Faleza la sud-vest de Capul Blanc Nez, la reflux. In departare se observa Capul Gris Nez.

Vedere de pe Capul Blanc Nez: podisul dintre cele doua capuri. Golful Wissant se gaseste intre doua promontorii (Capul Blanc Nez si Capul Gris Nez).

Bunkere din al Doilea Razboi Mondial de la Wissant - dovada a retragerii tarmului. Stalpii de lemn au rol in diminuarea vitezei apei si in reducerea eroziunii. Exista proiecte locale de indepartare a bunkerelor de pe plaja.