Puiul prigorie

Prigoria (Merops apiaster, European bee-eater) este o pasare cu penaj viu colorat, ce se hraneste cu insecte, in special albine si viespi. Este migratoare, petrecandu-si sezonul cald, cu precadere, in sudul Europei, nord-vestul Africii si sud-vestul Asiei, iar sezonul rece in savana africana [1]. In Romania, poate fi intalnita in toate regiunile, cu exceptia Carpatilor. Isi face cuib in maluri abrupte, unde roca este friabila; cuibul consta dintr-un tunel de pana la 1 m, ce se termina cu o camera mai mare unde femela depune 4-7 oua, ce sunt clocite de ambii parteneri aproximativ 20 zile [2]. De fiecare data cand am avut ocazia, le-am admirat de la distanta, pentru colorit, forma aripilor si vivacitate.

In timpul unei plimbari prin Dobrogea de Sud, am oprit masina la baza unui mal abrup unde erau cuiburi de prigorii. Era o activitate intensa, prigoriile aducand mancare puilor (albine, libelule si fluturi, din ceea ce am remarcat noi). Privirile ne-au cazut pe o prigorie de la baza abruptului care parea sa fie captiva intre doua tufisuri. Era un pui. Probabil ca fusese cel mai aventuros dintre frati, incercase sa zboare, se pravalise si nu mai reusea sa ajunga in cuib (cei 30 cm care il desparteau de cel mai apropiat cuib pareau infiniul pentru el). Puiul era in pericol, putand deveni prada pentru animale mai mari. L-am luat in mana, era agitat si incerca sa prinda cu ciocul tot ce se apropia de el (degetele noastre si capacul une sticle de apa din care incercam sa ii dam sa bea). Dupa cateva minute s-a linistit (sau resemnat) si a adormit; dintr-un luptator se tranformase in ceva plapand, a carui viata depindea de noi. Gandindu-ne ca toti puii au mai multe sanse de adaptare la viata salbatica si supravietuire alaturi de parintii naturali, l-am pus intr-un cuib unde adultii aduceau mancare, nestiind totusi daca din acela cazuse sau din altul. Ulterior am aflat ca, in coloniile de prigorii, indivizii se ajuta intre ei si o alta prigorie, care nu a reusit sa aiba puiuti, poate contribui la hranirea celor ai rudelor sau vecinilor [2]. Asta inseamna ca parintii l-au acceptat, probabil, pe pui. La plecarea din zona, peste 3 ore, am trecut inca o data pe acolo ca sa vedem daca totul este in regula; parea sa fie, iar parintii isi continuau activitatea frenetica de hranire a urmasilor.      

Populatia de prigorie este in descrestere in Europa din mai multe motive: i se schimba habitatul din cauza agriculturii (extinderea terenurilor arabile si poluarea cu pesticide) si canalizarii raurilor; este impuscata de apicultori (carora le produce pagube in efectivul de albine) sau, pur si simplu, ca sport... Din aceste motive este protejata prin conventiile pentru Conservarea Vietii Salbatice si Habitatelor Naturale din Europa si pentru Speciile Migratoare [2, 3].

Bibliografie 

[1] IUCN, 2013, The IUCN Red List of Threatened Species, http://www.iucnredlist.org/details/full/106001181/0, consultat pe 21 iulie 2013. 

[2] Arkive, 2013, European bee-eater (Merops apiaster), http://www.arkive.org/european-bee-eater/merops-apiaster/, consultat pe 22 iulie 2013.

[3] BirdLife International, 2013, European bee-eater (Merops apiaster), http://www.birdlife.org/datazone/speciesfactsheet.php?id=1181, consultat pe 22 iulie 2013.

Fosilele de la Aliman

Sau calatoreste, invata, transmite. La asta m-am gandit in timpul excursiei la Aliman (comuna din judetul Constanta), al carei scop a fost de a vedea, din nou, o rezervatie paleontologica.   

Desi se anunta fara incidente, calatoria a avut partea ei de neprevazut. Ne pregatisem pana si cu coordonatele GPS, astfel incat sa fim siguri ca ajungem la destinatie. Coordonatele luate de pe un website neoficial s-au dovedit a fi gresite, de aceea am pierdut aproape o ora cautand prin comuna, in directia opusa... Noroc ca localnicii si-au amintit de melcii de piatra si ne-au indicat drumul.  

• Pentru a ajunge la rezervatia paleontologica de la Aliman, urmati ruta : din Cernavoda, mergeti pe drumul DJ 223, in directia Cochirleni; dupa aproximativ 35 km, intrati in comuna Aliman; in interiorul comunei, mergeti pe primul drum la stanga, imaginandu-va ca urmati malul lacului Vederoasa (drumul este neasfaltat); dupa aproximativ 1-2 km, veti vedea, pe dreapta, abruptul calcaros, adica destinatia dumneavoastra; accesul spre partea superioara a peretelui este dificil (panta mare, grohotisuri nefixate si plante cu spini).

Calcarele de aici pastreaza o fauna fosila, impresionanta prin densitate si prin gradul mare de conservare. Toate grohotisurile pravalite la baza peretelui, probabil din cauza inghet-dezghetului si ploilor, pastreaza cate o urma de paleo-viata. In peretele de calcar, sunt incrustati melci ce depasesc 10 cm in diametru.

• Locul fosilifer Aliman este un muzeu pentru diversitatea biologica din Marea Tethys, din Cretaciul Inferior (etajele Valanginian, Hauterivian si Barremian), adica de acum 125-140 milioane de ani [1, 2]. In partea inferioara, in calcarele cele mai vechi, sunt, cu precadere, lamelibranhiate (scoici) si gasteropode (melci).  In partea superioara, in calcarele cele mai noi, sunt: corali, bivalve (tot scoici) si gasteropode de dimensiuni mari [2].
• Asa cum spuneam, Locul fosilifer Aliman este, in primul rand, rezervatie paleontologica (din categoria a III-a IUCN) din anul 1970, reconfirmata in noua legislatie din anul 2000 [3, 4]; in al doilea rand, face parte din Aria de Protectie Speciala Avifaunistica Lacul Vederoasa (SPA in reteaua Natura 2000) [4]. Administratorul rezervatiei este Regia Nationala a Padurilor (Direcţia Silvică Constanţa).
• Altele : 1) rezervatia nu este semnalizata corespunzator; 2) in trecut, aici pare sa fi  fost exploatat calcar, in mod industrial; in prezent, activitatea din zona este pastoritul.

Geodiversitatea este fragila, asa ca nu dati buluc. De altfel, faptul ca rezervatia nu este semnalizata ca atare reprezinta un avantaj pentru protejarea sa. De ce sa nu recunoastem, accesul turistilor nu face decat sa favorizeze degradarea versantului si a fosilelor – daca va sprijiniti de peretele de calcar, probabil ca vor mai cadea cateva pietricele, iar sub bocanc, probabil ca veti zdrobi cateva scoici. Daca mergeti la Aliman:

• Nu colectati fosilele. 
• Nu lasati gunoaie in urma voastra. 
• Faceti poze si luati cu voi numai amintirile frumoase. 

 

 

Bibliografie:

[1] Neagu T., Lower Cretaceous Calcareous Agglutinated Foraminifera from Southern Dobrogea, Romania. Part II. Early Cretaceous Cuneolinidae, http://gf.tmsoc.org/Documents/IWAF-5/Neagu-iwaf5-1997.pdf, consultat pe 15.07.2013.

[2] Primaria Comunei Aliman, 2006, Strategia de dezvoltarea economico-sociala locala a comunei Aliman, http://www.primaria-aliman.ro/documente/Strategia.pdf, consultat pe 15.07.2013.

[3] Agentia de Proiectia Mediului Constanta, 2012, Arii naturale de interes national, http://apmct.anpm.ro/pages/categorie/81, consultat pe 15 iulie 2013.

[4] Ministerul Mediului si Schimbarilor Climatice, , Fisa standard Natura 2000, Balta Vederoasa, http://natura2000.mmediu.ro/upl//formulare/ROSPA0007%20-%20F.pdf, consultat pe 15.07.2013.