Puiul prigorie

Prigoria (Merops apiaster, European bee-eater) este o pasare cu penaj viu colorat, ce se hraneste cu insecte, in special albine si viespi. Este migratoare, petrecandu-si sezonul cald, cu precadere, in sudul Europei, nord-vestul Africii si sud-vestul Asiei, iar sezonul rece in savana africana [1]. In Romania, poate fi intalnita in toate regiunile, cu exceptia Carpatilor. Isi face cuib in maluri abrupte, unde roca este friabila; cuibul consta dintr-un tunel de pana la 1 m, ce se termina cu o camera mai mare unde femela depune 4-7 oua, ce sunt clocite de ambii parteneri aproximativ 20 zile [2]. De fiecare data cand am avut ocazia, le-am admirat de la distanta, pentru colorit, forma aripilor si vivacitate.

In timpul unei plimbari prin Dobrogea de Sud, am oprit masina la baza unui mal abrup unde erau cuiburi de prigorii. Era o activitate intensa, prigoriile aducand mancare puilor (albine, libelule si fluturi, din ceea ce am remarcat noi). Privirile ne-au cazut pe o prigorie de la baza abruptului care parea sa fie captiva intre doua tufisuri. Era un pui. Probabil ca fusese cel mai aventuros dintre frati, incercase sa zboare, se pravalise si nu mai reusea sa ajunga in cuib (cei 30 cm care il desparteau de cel mai apropiat cuib pareau infiniul pentru el). Puiul era in pericol, putand deveni prada pentru animale mai mari. L-am luat in mana, era agitat si incerca sa prinda cu ciocul tot ce se apropia de el (degetele noastre si capacul une sticle de apa din care incercam sa ii dam sa bea). Dupa cateva minute s-a linistit (sau resemnat) si a adormit; dintr-un luptator se tranformase in ceva plapand, a carui viata depindea de noi. Gandindu-ne ca toti puii au mai multe sanse de adaptare la viata salbatica si supravietuire alaturi de parintii naturali, l-am pus intr-un cuib unde adultii aduceau mancare, nestiind totusi daca din acela cazuse sau din altul. Ulterior am aflat ca, in coloniile de prigorii, indivizii se ajuta intre ei si o alta prigorie, care nu a reusit sa aiba puiuti, poate contribui la hranirea celor ai rudelor sau vecinilor [2]. Asta inseamna ca parintii l-au acceptat, probabil, pe pui. La plecarea din zona, peste 3 ore, am trecut inca o data pe acolo ca sa vedem daca totul este in regula; parea sa fie, iar parintii isi continuau activitatea frenetica de hranire a urmasilor.      

Populatia de prigorie este in descrestere in Europa din mai multe motive: i se schimba habitatul din cauza agriculturii (extinderea terenurilor arabile si poluarea cu pesticide) si canalizarii raurilor; este impuscata de apicultori (carora le produce pagube in efectivul de albine) sau, pur si simplu, ca sport... Din aceste motive este protejata prin conventiile pentru Conservarea Vietii Salbatice si Habitatelor Naturale din Europa si pentru Speciile Migratoare [2, 3].

Bibliografie 

[1] IUCN, 2013, The IUCN Red List of Threatened Species, http://www.iucnredlist.org/details/full/106001181/0, consultat pe 21 iulie 2013. 

[2] Arkive, 2013, European bee-eater (Merops apiaster), http://www.arkive.org/european-bee-eater/merops-apiaster/, consultat pe 22 iulie 2013.

[3] BirdLife International, 2013, European bee-eater (Merops apiaster), http://www.birdlife.org/datazone/speciesfactsheet.php?id=1181, consultat pe 22 iulie 2013.